Vacanţa noastră de iarnă

Iarna acesta am hotărât să ne petrecem toate cele 3 săptămâni de vacanţă într-un mod în care ne dorim de cca. 10 ani, de când a început nebunia. Soţul meu are o funcţie, să îi spunem"de răspundere", într-o organizaţie internaţională iar eu şi fiul nostru de 16 ani îl sprijinim în toate, încă de la început.  Promit că am să vă povestesc pe larg despre viaţa alături de un om "important" într-o postare viitoare, însă astăzi vă povestesc despre viaţa noastră de vacanţă. Măcar cea planificată, niciodată nu ştim ce se poate ivi...

În vacanţă, omul important, cu tâmplele cărunte, mereu ascuns sub ochelari, cămăşi albe şi noduri de cravată, răsare parcă ar fi un ghiocel de sub o plapumă de zăpadă groasă şi devine din nou uman, vulnerabil, hazliu şi, poate cel mai important, prezent. 

Am avut 6 luni foarte agitate, cu zboruri lungi în fiecare săptămână, cu mutat de case de două ori, cu o mică criză de sănătate şi cu o vacanţă de vară întreruptă brusc după doar 3 zile. 

Iarna asta am închiriat o casă în Moeciu de Sus, foarte aproape de pădure şi cu o vedere nemaipomenită peste Valea Popii. Vom sta acolo fără să facem, aşa cum am făcut în fiecare an,  turul ţării să ne vizităm familia şi prietenii la finalul caruia eram mereu prea obosiţi. De data aceasta, vor veni ei la noi, fiecare în câte o săptămână, iar noi vom avea câteva zile de relaxare între fiecare vizită. Ne-am propus să nu depunem mari eforturi anul acesta. Vom avea un localnic care va găti pentru noi specialităţi din carne şi ne va aproviziona cu produse locale. Serviciile de menaj vor fi incluse, aşa că noi ne vom delecta cu aer proaspăt, drumeţii în pădure, ski, săniuş şi timp de calitate petrecut în faţa şemineului cu cei dragi. Dar cel mai important, nu vom avea acces la INTERNET. Asta este într-adevăr o provocare!

Dar, cum rolul meu în familie este de a transforma orice lucru obişnuit  în ceva memorabil şi pentru că mă aştept, mai ales din partea adolescentului "miop", la câteva crize de deconectare, am hotărât să facem un "reading challenge" la care vom participa eu, soţul şi fiul meu, şi cine mai vrea, evident. Am ales trei cărţi minunate, pentru fiecare câte una, pe care le vom citi în cele trei săptămâni şi despre care vom discuta în fiecare seară. Pentru băiat am ales o poveste de dragoste, cu niţel iz SF, şi abia aştept să atingem subiectul tabu al erotismului, atracţiei fizice şi iubirii profunde. Evident, am să fac pe moderatorul, aşa că am să citesc toate cele trei cărţi, pentru a putea să disecăm cât mai multe faţete ale poveştilor.

Nici soţul meu, în ciuda succesului lui în carieră, nu excelează la capitolul auto-exprimării sau al analizei critice, aşa că şi el va avea mult de câştigat. Cu el nu este prima dată când fac exerciţiul ăsta, dar de cele mai multe ori citim şi dezbatem non-ficţiune, cărţi din lista "best-seller" a New York Times, cărţi pe care le cititm pentru a fi "in the know" şi nu pentru a ne delecta.

De data aceasta, cartea va fi răsfăţ, plăcere, sentiment. Eu am să joc avocatul diavolului, am să anim discuţiile cu opinii radicale şi ipoteze false. Dar pentru ca jocul să funcţioneze, am ales trei din marea de cărţi disponibile pe site-ul editurii RAO. Oamenii ăştia au preţuri prea mici la volume nemuritoare care nu pot lipsi din nicio bibliotecă de oameni serioşi (aşa ca noi ;))

Ce cărţi am ales?

Pentru P. (puberul familiei) am ales o carte din secţiunea "Tineri" de dragoste adolescentină presărată cu drame, emoţii intense şi subiecte tabu, numai bune pentru a ne deschide şi a ne apropia la căldura focului. M. Anjelais este o autoare de 20 ani care scrie "Fluturi striviţi" cu simplitatea şi candoarea unei adolescente, ceea ce va face poveste foarte credibilă pentru băiatul meu. Vreau ca această carte să îl zdruncine puţin, să îi expună şi altfel de trăiri decât cele pe care şi le imaginează. Vreau să îl ajut să deschidem subiectul romantismului, dar si al relaţiilor dintre eroii romanului şi părinţ; să discutăm despre violenţă şi luciditate, dar să încercăm, prin puterea exemplului, să îi dictăm puncte de vedere mai puţin vehemente, mai puţin critice şi mai nuanţate, pentru că aşa ne dorim noi ca el să devină.
Ah, era să uit, am de gând să îi sădesc şi o sămânţă de idee aruncată "într-o doară". Am să îl întreb dacă, citind această carte, a fost inspirat să scrie şi el una ...

Pentru soţul meu am ales laureatul cu Nobel,  Herman Hesse, "Jocul cu Mărgele de sticlă" (secţiunea Clasic). Este o carte pe care nu am apucat să o citesc încă, dar am de gând să o fac înainte de vacanţa noastră. Este cartea ultimă a lui Herman Hesse, şi mulţi spun că cea mai bună, iar acest detaliu ne-a vândut-o atât mie cât şi soţului meu.  Mai presus de toate, cartea este un "bildungsroman" cu care D. se va identifica foarte uşor, o poveste plină de semnificaţie şi metafore, scrisă într-un cadru incert, undeva în viitor, într-o provincie din Europa centrală pe nume Castalia. Totul se petrece în jurul personajului Joseph Knecht şi a unui joc cu mărgele de sticlă al căror reguli sunt expuse fracţionat şi aluziv. Knecht hotărăşte să se alăture unui Ordin creat în jurul acestui joc mistic, şi se dezvoltă pentru a ajunge la rangul de Magister Ludi (Maestru al Jocului). Abia aştept să dezbatem metaforele şi înţelesurile din această capodoperă. Abia aştept!!!

Cartea mea este o auto-provocare şi o luptă cu propriile temeri. Am ales un thriller (îl găsiţi pe site în secţiunea Thriller) pentru că mereu aleg să fug de partea întunecată, mistică a lumii, pe care o găsesc deconcertantă şi înfricoşătoare. Tot aceeaşi carte am ales-o din curiozitatea de a vedea dacă într-adevăr, Eugen Ovidiu Chirovici este un scriitor pe atât de bun pe cât este de aclamat în România, sau este doar lăudat de frăţia din care face parte. Cartea se numeşte "Pulbere neagră" şi este o poveste sumbră despre moarte, diavol şi întuneric. Pe aceasta nu pot să spun că o aştept, însă aştept cu nerăbdare discuţiile în care am să pot să analizez, împreună cu băieţii mei curajoşi, ce mă înspăimântă de fapt la propriii mei demoni.

Abia aştept serile înfrigurate, în care toată familia citeşte, se aude doar trosnetul focului din şemineu, vântul viscolind zăpada şi câinii lătrând în depărtare. Vreau să uităm de Trump, Brexit, Alepo, încălzirea globală şi să visăm la lumi mai înălţătoare şi mai profunde, să ne gândim la idealuri, la frici şi la viaţă. Vreau să vorbim aprins pe subiecte pretenţioase, să strcurăm ironii, să facem comparaţii şi să ne cunoaştem mai bine unii pe alţii la interior.

.....

Later edit:

Vacanţa noastră s-a petrecut şi a fost mai mult decât am putut să îmi imaginez. Am avut mai puţini oaspeţi decât ne aşteptam, dar asta ne-a dat mai mult timp de citit şi mâncat placinte calde cu brânză de la doamna Iana. Puştiul nostru scrie deja al doi-lea capitol din cartea lui despre scuabi şi nazarieni (nu mă întrebaţi ce sunt pentru că nici eu nu ştiu). Soţului meu i-a plăcut enorm cartea lui Hesse şi ne înebuneşte cu un citat din ea:

"Suntem un val care curge pentru a umple orice formă întâlneşte în cale".

Iar eu, eu am descoperit în Eugen Ovidiu Chirovici un autor nemaipomenit, sunt deja la a doua carte a lui şi îi urmăresc cu înfocare website-ul.

A fost o vacanţă înfiorător de benefică, pentru toţi trei. Abia aşteptăm următorul "reading challenge".

Am făcut un pact să facem asta cel puţin o dată pe an.


Acest articol a fost înscris în competiţia SuperBlog 2016.

Surse Foto: Unsplash.com şi Raobooks.com