Drumul unui pensionar către Facebook...

Sursa: © iStock ukrainec

Cine sunt eu ... astăzi?

Salut! Astăzi sunt student în anul 3 la facultate la Automatică din București. E absolut firesc să fiu aici pentru că încă de mic mi-a plăcut să dezasamblez diverse obiecte, să încerc să le repar, înlocuiesc etc. Pasiunea pentru calculatoare m-a cuprins subit când eram prin liceu, așa că atunci am început în forţă inițierea în această "taină".

Aşadar, îmi place să repar calculatoare, să înlocuiesc componente, să fac upgrade-uri etc. La început exersam mult făcând toate astea pe gratis, pentru colegi, familie, prieteni. Cunoscuţii mă chemau pentru diverse probleme, iar eu le săream în ajutor fără prea multe întrebări. Aveam până și un set de șurubelnițe și alte unelte pe care-l purtam cu mine tot timpul. În timp, activitatea s-a dezvoltat, am devenit din ce în ce mai solicitat și până la urmă mi-am deschis o mică firmă ce face diverse intervenții la domiciliu. Până termin facultatea firma asta îmi aduce ceva bani de buzunar. Repar calculatoare, instalez routere wireless, configurez rețele locale pentru firme de apartament, setez diverse alte echipamente: DVD player-e, sisteme "home cinema" etc.

Pot să mă declar norocos pentru că tehnologia s-a dezvoltat continuu în toţi aceşti ani, noi gadget-uri au apărut periodic, şi ce am observat eu, anumite categorii de utilizatori au rămas neajutorați în fața acestor noi provocări, de la bunici ce au nevoie de conexiune internet și Skype pentru a vorbi cu rudele din străinătate până la familii cu copii mici (și părinți puțin certați cu tehnologia)  ce au nevoie de interconectarea unui sistem audio wireless cu TV-ul și home cinema-ul. Asta este clientela mea: vecini de cartier și nu numai, pe o rază de câțiva km, ce apelează la mine pentru suport tehnic când au nevoie. Cam asta face firma mea, nu mare lucru, dar sunt foarte mândru că ceilalţi au nevoie de mine şi sunt dispuşi să mă plătească pentru a-i ajuta, şi că munca mea este pe deplin apreciată. Şi să vă spun un secret, am devenit şi puţin mai popular cu ocazia asta. Treaba a mers bine, iar după o vreme am angajat încă doi colegi să mă ajute. Mai toată ziua sunt pe teren rezolvând probleme, iar eu (un pic leneș şi, mai nou, cu ceva aere de manager) rămân mai mult prin sediul firmei şi intervin doar când e ceva serios.

O "informatizare completă"

Într-o zi, primesc un telefon pentru o intervenție ”serioasă”. Un domn pe la 65-70 de ani, fost mare şef în servicii ieșit la pensie, dorea o "informatizare completă". Auzise de la colegi că tehnologia te ajută să ramâi în contact cu prietenii, iar acum, la pensie, avea mare nevoie de asta. Dorea un computer relativ ieftin, dar bun, pe care să se poată juca ceva jocuri ”dintr-astea virtuale”, un ”televizor dintr-acela plat” să poată vedea dezbaterile electorale, o tabletă și un telefon ”deștept” cu ”internet și minute”. M-am gândit că pentru vârsta lui era deja foarte informat și știa clar ce voia. M-am gândit că probabil avusese deja ceva contact cu tehnologia sau văzuse asemenea "set-up"-uri prin alte părți.

Comandă serioasă mi-am zis. Omul dorea sfaturi cu privire la ce să cumpere, precum și instalarea și setarea tuturor echipamentelor. Zis și făcut, i-am făcut o configurație pe site-ul conectica.ro. Au prețuri bune și am prins și zilele conecticii cu reduceri la anumite produse. Am ales de la ei un router wireless TENDA de calitate medie, ca să mă încadrez în buget, două cabluri HDMI ca să pot conecta laptop-ul la TV și TV-ul la receiver-ul digital, un cablu de rețea UTP cu mufe RJ45  ca să conectez calculatorul la internet și un stick USB (poate vrea moşul să transfere ceva fișiere mari pe la familie). Monitorul, tableta și smartphone-ul a trebuit să le iau din altă parte. Nu aveau la conectica.ro dar mi-au promis că vor rezolva problema pe viitor.

In fine, am trimis toate componentele acasă la client și am stabilit ziua în care să mă prezint pentru instalare/configurare. In ziua respectivă m-am prezentat și am început treaba. Domnul m-a informat despre toate cerințele sale: dorea să aibă internet wireless peste tot, sa-l poată accesa și cu tableta și cu telefonul. PC-ul trebuia așezat într-un loc anume destul de departe de TV, dar voia să vadă filme de pe laptop la TV.  M-am bucurat ca luasem un cablu HDMI mai lung ca sa pot satisface această cerință.

Aşadar, am urmat toate cerințele domnului. Am instalat PC-ul cu toate programele de care avea nevoie, l-am conectat la internet, am setat router-ul și rețeaua wireless, am configurat tableta și telefonul. I-am făcut până și un cont de Facebook pentru că ştia el, că acolo sunt toţi foştii lui colegi din armată. Am testat totul. Mergea uns. I-am copiat și câteva filme și le-am testat pe noul televizor. Totul mergea perfect. Până la terminarea instalării se făcuse deja seara iar domnul îmi spune că e obosit și va testa noile gadget-uri începând de mâine.

Am plecat liniștit, mulțumit că am rezolvat și probabil fidelizat încă un client.

A doua zi a început cu adevărat munca

A doua zi, în jurul prânzului, primesc un telefon de la stimabilul domn. Deși apelul era activ deja, îl auzeam pe moş tastând pe ecranul telefonului.  Ca să fiu elegant, am să spun că m-am gândit că probabil nu era un utilizator foarte competent, aşa că am închis și l-am sunat eu. 

Mi-a spus că s-a apucat de treabă, vrea să intre pe internet de pe PC, dar nu se aprinde "televizoraşul"... L-am îndrumat către un buton mare roșu amplasat pe mijlocul carcasei. El apăsa doar pe butonul monitorului, crezând că-l putea deschide ca pe un televizor. 

M-a întrebat, de asemenea, dacă nu poate folosi telecomanda de la TV pentru a porni PC-ul că doar sunt de la aceeași firmă. Am râs de el şi cu el și am început sa-i explic cum stă treaba. Din vorbă în vorbă am aflat că nu mai folosise un computer în toată viaţa lui cea lungă. Aoleu! Fusese funcționar și  lucrase numai pe hârtie toată viața. Ce să zic, cred că îmi formasem o opinie un pic greșită despre cunoștințele dânsului în domeniu. 

Între timp PC-ul pornise iar domnul meu nu știa cum să înceapă lucrul. M-a întrebat dacă nu cumva am un manual pentru tastatura. Cu mouse-ul se descurcă el, dar tastatura ... tastatura are prea multe butoane!!! Mi-am dat seama că ajutasem un bătrânel cu ambiții mult prea mari și foarte puține cunoștințe. Dar cum politica mea este să fidelizez clientul, m-am decis să încerc să-l ajut cât de mult pot.

Așadar zilele, săptămânile şi lunile mele următoare au devenit foarte pline. Am continuat vizitele iar surprizele nu au contenit să apară. Telecomanda era înfășurată în punga de plastic în care venise. Pe la a 5-a vizită am reuşit să i-o arunc "din greşeală". La a 7-a, era din nou acolo.... Punga ascundea bine de tot unele butoane, aşa că mă chinuia şi când încercam să îl îndrum prin telefon. La un moment dat, mi-a mărturisit că nu vrea să se șteargă vopseaua de pe butoane.

TV-ul era setat doar pe TVR1. I-a luat cam o săptămână să schimbe canalele. Folosea un receiver digital de la un distribuitor de cablu și întotdeauna încurca telecomenzile, şi mereu încerca să schimbe canalele cu telecomanda TV-ului. Un tradițional "mileu" alb era așezat strategic în fața TV-ului. Mă gândesc că l-ar fi pus peste dar na, TV-ul era plat.

În prima săptămână a reuşit să strice placa de extensie USB. Până atunci am crezut că există doar un mod de a folosi o mufă USB dar moşul a  reușit să mă înveţe alte cinci moduri. Noroc că apucasem să cumpăr o placă de extensie USB pe care o instalasem în partea din față a calculatorului, altfel ar fi stricat şi placa de bază.

Doamne, cine m-a pus! Moşul ăsta devenise coşmarul meu. Elnu văzuse și nu folosise nici un fel de PC, smartphone sau tabletă până atunci. Am oftat adânc, am revenit și în zilele următoare și i-am ținut câteva mici lecții despre cum să folosească noile gadget-uri. S-a bucurat enorm și mi-a spus că m-a recomandat deja câtorva foști colegi de serviciu, de asemenea pensionați, care aveau cerințe (și cunoștințe) similare. :) Nici nu ştiu dacă să mă bucur. Încă unul ca el şi mă reprofilez! 

Morala poveştii. Deznodământul. Ce am învăţat din asta?

În aproximativ 3 luni cât am avut de-a face cu moşul aproape în fiecare zi, mi-am blestemat zilele. Mereu mă prindea în momentele cele mai nepotrivite, îmi punea întrebările cele mai stupide, sau îşi pierdea răbdarea exact când credeam că a înţeles. Însă, om mai tenace şi maid eterminat ca el n-am văzut în viaţa mea.

Tot el m-a ajutat să relizez că aptitudinile pe care le aveam erau cu adevărat valoroase şi că în cursa cu tehnologia mulţi rămân în urmă, iar eu pot să îi antrenez să revină în cursă.

Din coşmar, moşuleţul a devenit un prieten bun, şi până în ziua de astăzi, deşi acum se descurcă onorabil cu toate, îmi mai caut motive să îl sun sau să îi fac o vizită, să mai povestim.

Este cel mai avid fan al meu pe Facebook. Îmi citeşte postările, mă sprijină şi mă felicită. Şi ştiu că o face sincer, pentru că nu l-am învăţat niciodată să disimuleze în online. Este aşa cum ştie el dintotdeauna.

Bun venit pe Facebook, bunul meu prieten!

P.S. Asa nu este o invitaţie să îşi mai cumpere vreo nebunie de gadget să mă înebunească alte două luni.

Acest articol a fost înscris în competiţia SuperBlog 2016.