![]() |
sursa: Vice.com |
În acele vremuri orice purtător de blugi era un adevărat
zeu. Un fel de idol absolut, admirat și urât în același timp. Nu oricine avea
acces la așa ceva. Blugii erau un lux și numai cei cu anumite ”legături” își
puteau permite așa ceva. Chiar dacă aveai cumva acces la blugi, prețul lor era de
multe ori peste posibilitățile majorității. Se plăteau pe o pereche chiar și
2000 de lei, un salariu întreg în acele vremuri. Îmi aduc aminte ce bani se
făceau după revoluție,de bișnițarii ce aduceau blugi contrafăcuți din Turcia.
S-au făcut averi din asta.
Cu puțin timp înainte de revoluție eram la liceu, iar din 25
de colegi doar 3 aveau blugi, doi băieți și o fată. Evident, toate fetele era
la picioarele celor doi prinți purtători blugi, iar ei profitau din plin de
asta. Scoteau fetele în oraș mai des decât ceilalți băieți și asta doar din
cauza mult apreciaților blugi. Cred că succesul la fete și invidia celorlalți
băieți creștea pe măsură ce blugii erau mai nespălați. Deși acum unii experți
în domeniu susțin că blugii nu prea necesită spălare (articol aici),
în acea perioadă se făcea exces. Unele perechi rezistau nespălate chiar și câteva
luni de purtare zilnică. Spălarea apărea doar în cazuri extreme, în care
mirosul devenea insuportabil sau aveau pete deranjante. În rest, cu cât erau mai
purtați deveneau mai apreciați. Cei doi colegi ai mei aplicau de zor această
tactică. Orice spălare scotea blugii din uz pentru cel puțin o zi, o adevărată tragedie
pentru posesor.
Fetele profitau și ele la maxim de moda blugilor. Cele ce
își permiteau blugi în anii aceia, erau admirate atât de partea feminină cât și
de acea masculină. ”Abuzurile” nu era așa la vedere, ca în cazul băieților, dar
blugii aduceau și fetelor sentimente de admirație, precum și invidie din partea
colegilor.
![]() |
Blugii mei Gass |
După revoluție, piața s-a mai deschis dar au apărut
falsurile. Se importau masiv din Turcia blugi contrafăcuți, iar românii îi
cumpărau pe toți. Literalmente eram un popor ce nu văzusem blugi până atunci , iar
bișnițarii profitau la maxim de asta.
Prin ultimii ani de liceu am avut și eu prima pereche de
blugi Gass. Erau în mare vogă pe atunci. Îi puteai diferenția clar pe stradă
după cusătura dublă din partea exterioară a piciorului. Eram foarte mandră de
ei. S-ar putea să fi avut și eu sindromul nespălării blugilor cu lunile, dar
ce-mi păsa, eu aveam blugi de firmă și toată lumea mă admira.
Cu timpul treburile s-au mai schimbat. Blugii s-au mai
ieftinit, mărcile autentice au început să fie prezente și în România, deși
falsuri încă se găsesc pe toate drumurile. Acum practic nu există magazin vestimentar
care să nu vândă blugi. De asemenea, oriunde te-ai afla, dacă faci o stânga
împrejur, într-un loc public, nu ai cum să nu vezi cel puțin o persoană îmbrăcată
în blugi. DENIM este probabil moda cea mai populară de pe planetă, iar unii se
pare că folosesc vânzările de blugi ca și indicator economic (vezi aici).
Și mie încă îmi plac blugii. Acum îi cumpăr online, de pe www.answear.ro. Îmi plac blugii LEVI'S de tip
SKINNY precum cei de aici.
De asemenea port și rochii de
jeans, sunt foarte la modă și pline de stil.
În orice caz vremurile s-au schimbat. Revoluția ne-a
schimbat și cred ca și blugii ne-au schimbat. Nu pot să zic că acum avem de
toate dar cel puțin avem blugi.Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2016.
No comments:
Post a Comment